Misterioasa balena alba din Marea Neagra


O balenă albă, despre care s-a spus că ar fi fost antrenată în scopuri militare la unul dintre delfinariile din fosta Uniune Sovietică, a ajuns în anul 1994 de-a lungul litoralului românesc şi apoi a dispărut spre strâmtoarea Bosfor. 

 Pe 25 mai 1994, scafandrii militari care executau lucrări subacvatice de antrenament cu explozibili în Marea Neagră, în dreptul localităţii Agigea, au avut parte de o experienţă deosebită. Lângă ei, în apă, a apărut o belugă, un animal marin care trăieşte doar la Polul Nord. Ea a ieşit la suprafaţă având în gură explozibilul pe care scafandrii români îl puseseră pe fundul mării, pentru exerciţii. Balena albă era foarte sociabilă, spune un scafandru prezent la întâmplare şi care, din motive de securitate, nu îşi dezvăluie identitatea. 

 Povestea balenei albe apare şi în cartea scafandrului Pascale Roibu. În „Vremea căutătorilor. Jurnalul unui scafandru“, el povesteşte această întâmpare care i-a fost relatată de colegi. „Pe când scafandrii militari executau în mare antrenamente specifice, au fost surprinşi de compania neaşteptată a unei belugi ce înota jucăuşă printre ei. Fiind foarte sociabilă, au reuşit să o surprindă alături de ei într-o serie de fotografii. Cum beluga sau balena albă, aşa cum mai este numită, nu trăieşte decât în zona arctică şi nicidecum în Marea Neagră, prezenţa ei aici a stârnit multe controverse“, scrie Pascale Roibu. 

Astfel, s-a presupus că a fost scăpată de la vreun delfinariu din fosta Uniune Sovietică sau poate chiar dintr-o bază rusească, unde astfel de mamifere subacvatice erau antrenate pentru a detecta explozibili sub apă. Misterul balenei Prezenţa balenei albe în libertate a fost elucidată de un ucrainean, spune Simion Nicolaev, directorul Institutului Naţional de Cercetare şi Dezvoltare Marină „Grigore Antipa“ din Constanţa. 

După apariţia balenei în apele teritoriale româneşti, dar şi pe coasta Turciei, un ucrainean a scris o carte lămurind misterul. „În paginile scrise în limba rusă se vorbeşte despre balena albă care a scăpat de la un delfinariu militar din fosta URSS, acolo unde era antrenată în scopuri militare. După ce a străbătut mare parte din coasta litorală, a ajuns şi la Mangalia. Oamenii de acolo au descoperit că balena era obişnuită să lucreze cu scafandrii militari, fiind antrenată pentru a lucra cu oamenii. Este o specie de dimensiuni mari, ea putând să atingă în lungime cinci-şase metri şi astfel cred că putea transporta cantităţi mari de explozibil, dar, în acelaşi timp, această specie este uşor de dresat. Ai noştri încercau să o prindă aruncând spre ea un ham, dar ea se desfăcea repede, se ducea la fund şi iar ieşea la suprafaţă, la fel de prietenoasă faţă de oameni“, spune Simion Nicolaev. 



Beluga a stat aproape doi ani în apele teritoriale ale României, după care s-a îndreptat spre ţărmul turcesc, unde şi aici a fost tratată regeşte o vară întreagă. „A ajuns într-o localitate unde trăiesc mulţi pescari şi toţi veneau să îi aducă mâncare balenei. Ba chiar a ajuns simbolul acelei localităţi“, completează directorul institutului.

 Când a venit toamna, mamiferul acvatic a părăsit şi coasta Turciei. Ulterior, a fost capturată, şi apoi a dispărut pentru totdeauna. „Nu este o specie nativă din Marea Neagră. Trăieşte în ape reci. De altfel, eu am văzut cum sunt delfinariile din fosta URSS. Am fost odată la un delfinariu de lângă Novorossiysk. Pe lângă delfinariul propriu-zis, exista un ţarc în aer liber, unde trăiau mai multe foci. Şi l-am întrebat atunci pe cel care ne însoţea: «Nu fug de aici?», la care mi s-a răspuns: «Ce, sunt proaste să fugă?». 

Dar să ştiţi că am primit semnale de la mai mulţi marinari care munceau pe platformele de foraj marin din Marea Neagră care îmi semnalau faptul că au văzut mai multe foci“, povesteşte Simion Nicolaev. 

 Despre faptul că în fosta URSS se antrenau balene în scopuri militare ştiu toţi  angajaţii din Marina Militară. Inclusiv România a avut la Mangalia un centru de dresat delfini în scopuri militare. Proiectul a debutat în anii `70, de el ocupându-se lt. col. Gheorghe Tichilescu, îşi aminteşte contraamiralul în rezervă Petre Zamfir. Vizaţi pentru pregătirea militară erau delfinii din specia Delphinus Delphis, care trăiau în Marea Neagră. În acelaşi timp, la Mangalia s-a înfiinţat şi un microdelfinariu, care dispunea de trei bazine. Ulterior, delfinariul militar a fost mutat în cadrul celui din Constanţa, unde au continuat antrenamentele cu delfini în scopuri militare. „Soldaţii“ subacvatici lucrau împreună cu scafandrii militari.

 Din anul 1990 nu s-au mai găsit fonduri pentru continuarea programului şi a fost abandonat. De menţionat este faptul că niciun delfin nu s-a născut în captivitate.

 Ţara noastră nu a dispus de scafandri în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial. Centrul 39 de Scafandri a fost înfiinţat abia la 15 noiembrie 1967, în garnizoana Mangalia, în baza Ordinului Marelui Stat Major. Pe periada conflagaţiei mondiale, îşi aminteşte contraamiralul în rezervă Petre Zamfir, exista un barcaz, adică o ambarcaţiune pescărească de lemn cu o capacitate de 10-100 de tone, care poate naviga cu pânze sau cu motor, deţinută de un anume maistru Minculescu.

 „România nu a avut la acea vreme vreo unitate de scafandri. Erau doar câţiva scafandri comandaţi de maistrul militar Minculescu. Ei interveneau în rada portului atunci când aveam defecţiuni la nave sau la submarine şi se scufundau pentru a descoperi dacă sunt stricăciuni. Tot ei acţionau atunci când se încurcau ancorele sau la alte astfel de probleme“, povesteşte Zamfir, care şi-a făcut practica şi a trăit războiul de la bordul distrugătorului „Regina Maria“, dar şi de pe submarinele „Delfinul“ şi „Rechinul“.

 Balena albă (beluga) trăieşte în apele Oceanului Arctic, de-a lungul coastelor din Rusia, Norvegia, Canada, Groelanda, Alaska. Este o vieţuitoare marină de talie mare. La maturitate, balenele albe pot ajunge la greutatea de 1.600 kilograme şi cinci metri lungime. Beluga mai este denumită şi balena albă din cauza culorii foarte deschise. Puii acestei specii au o culoare închisă la naştere, dar până la vârsta de patru sau cinci ani aceştia devin albi sau crem. Masculii trăiesc 40 de ani, iar durata de viaţă a femelelor trece de 30 de ani.