Nu uitati sa distribuiti materialele care va plac, contribuiti astfel la mentinerea in viata a acestui site. Va multumim !
La data de 20 septembrie 1974 a fost inaugurat drumul naţional Transfăgărăşan, care cuprinde cel mai lung tunel rutier din România (887 m), situat la cea mai mare altitudine din ţară: 2.045 m.
Un drum de o frumuseţe incredibilă, care traversează Munţii Făgăraş, cel mai înalt lanţ muntos din România. Are o lungime de 151 km şi începe de lângă oraşul Piteşti (în direcţia Curtea de Argeş) şi se termină între Sibiu şi Braşov. Este situat pe locul al doilea ca altitudine în Romănia (lângă Bâlea Lac ajunge la altitudinea de 2042 m) şi a fost construit ca punct strategic militar , dupa evenimentele din Cehoslovacia din 1968, din initiativa lui Nicolae Ceauşescu, în perioada 1970-1974
Este unul dintre cele mai spectaculoase drumuri din lume, fiind denumit şi „drumul din nori”. Drumul străbate o zonă montană extem de frumoasă, cu serpentine, tuneluri şi viaducte. Trece pe lângă Barajul Vidaru (Munţii Pleşa şi Vidaru), Cascada Capra, care are o lungime de 68 m, cea mai mare de acest fel din România şi traversează Rezervaţia Naturală Golul Alpin şi Lacul Bâlea.
Putini stiu ca ideea de a construi un drum peste muntii Fagarasilor nu i-a apartinut lui Ceausescu. Solutia a incoltit odata cu constructia hidrocentralei de pe Arges. Exista schite si planuri inca din 1962 in care apare conturul unui drum peste munti. Planul a fost abandonat intrucat bugetul de atunci nu suporta o asemenea cheltuiala insa ideea a fost reluata odata cu finalizarea lucrarilor la hidrocentrala.
Insa nu s-a pus niciodata problema de a face un drum strategic in acest loc ci in Muntii Cernei si in Muntii Mehedintului mai ales ca Cehoslovacia fusese invadata in august 1968 si Romania s-a opus. Represalii nu au existat dar Ceausescu a dat insa peste vechile planuri , a strans proectati , ingineri si arhitecti si in decembrie 1969 (in plina iarna!!) trupele de geniu ale MAN de atunci, alaturi de lucatori civili au demarat lucrarea.
In principiu se dorea un drum cu o singura banda care sa asigure preluarea masei lemnoase din zona Fagarasilor si o noua cale de comunicarea intre sud si centrul tarii. Singurul impediment era zona muntelui Paltinu care obtura calea de acces. Asa s-a nascut ideea tunelului. Startul lucrarilor s-a dat pe doua fronturi , dinspre nord genistii regimentului 52 Alba Iulia (care concentra insa militari adusi si de la alte unitati militare din tara) iar dinspre sud genistii de la regimentul 1 Ramnicu Valcea. Armata a adus si majoritatea utilajelor.
Alaturi de ei au venit si muncitori civili atrasi mai ales de salariul foarte mare pentru acele timpuri: 6000 de lei. Numai ca in 1971 Ceausescu a hotarat ca Transfagarasanul trebuie sa devina sosea nationala. Mai mult, zona Fagarasilor ar fi urmat sa devina o mare statiune pentru sporturi de iarna cu peste 100 km de partii de schi , partii de bob ,patinoare naturale si hoteluri. Exista inca oameni in viata care au facut aceste proiecte. Dar tot ce a ramas din idee a fost Transfagarasanul, hotelul de la Balea Lac si traseul telecabinei. Proiectul s-a impotmolit din cauza lipsei de fonduri.
Transfagarasanul inghitea bani cu lopata.
In partea sudica soseaua s-a cladit pe drumurile forestiere care deja existau in jurul lacului. Si pe Valea Capra era amenajat un drum forestier de cca 10 km. Efortul constructorilor militari a fost teribil si s-a soldat cu multe pierderi de vieti omenesti. In zona nordica exista doua monumente destinate ostasilor eroi si pentru cei vii si pentru cei care au pierit.
Initial, lucrarile pe Transfagarasan trebuiau terminate in 1973, insa greutate traseului si iernile grele au amanat finalizare cu 1 an.. Finalizarea s-a facut in 20 septembrie 1974 cand Ceausescu a venit la inaugurare. S-a pus problema ca Transfagarasanul sa poarte numele lui, insa acesta a refuzat. Apoi 4 ani a durat asfaltarea drumului pe segmente. Cam prin 1980 drumul a aratat cam asa cum il stim noi azi.Oricum toata stima inaintasilor nostri care au realizat o lucrare care in zilele noastre cu greu s-ar mai face.