O legenda urbana greu de crezut este cea care spune ca intre Marea Adriatica si Banat exista un imens canal subteran, atat de mare incat este navigabil (cu mini-submarine), iar unele ochiuri de apa din jurul Timisoarei sunt legate de acel canal. Descoperirea facuta prin satelit ar fi fost anuntata de catre americani, in mod discret, la intalnirea dintre Nixon si Ceausescu, in 1969. La unul dintre aceste ochiuri de apa, aflat acum practic in oras, in Freidorf, se zvonea in anii ’70 ca au fost vazute utilaje ciudate, care lucrau noaptea, unii speculand ca ar fi chiar mini-submarine. Desigur, asa cum ii sade bine unei legende urbane, nu exista martori la “prima mana”.
Nu cred ca este oras din Romania, cu atestare documentara in perioada zorilor evului mediu in care sa nu existe legende despre tunelurile subterane.
Tunelurile subterane alaturi de fortificatii faceau parte din elementele militar/stretegice obligatorii din cele mai indepartate timpuri. Amintesc doar in treacat de subteranele Parisului, Londrei, Madridului, catacombele Romei , pasajele si tunelurile secrete ale Berlinului , Budapestei sau Petersburgului .
Tot din perioada comunista vine legenda bunkerelor de sub Parcul Botanic, dar si cea a tunelelor de sub oras, vechi de sute de ani, insa exploatate in secret de securisti. Timisoara are o istorie si o arhitecturala asemanatoare unui tort de mireasa cu multe etaje .
Incepand din perioada ocupatiei romane si pana in perioada comunista toti strategii cetatii indiferent care au fost , au gandit metodele prin care o cetate si mai tarziu un oras de campie pot fi aparate in siguranta: de la fortificatiile romane la zidurile si palatul fortareata a lui Carol Robert de Anjou , modernizat de Huniazii lui Iancu de Hunedoara, adaugarea santurilor cu apa turcesti , cetatea de tip Vauban cu fortificatii specifice si esplanada a Printului Eugen de Savoya si a Contelui Claudius Florimund Mercy si pana la centura de cazemate a Timisorii , asa zisele Buncare AntiTito construite de comunisti, toate au avut acest scop.
In timpul ocupatiei lor, romanii au construit o fortareata cu numele Zambara , cu timpul, locul s-a dezvoltat fiind denumit Castrum Tymes sau Timensiensis ( Cetatea de pe Timis).In partea nordica a orasului, urme ale asa zisului “sant de fortareata romana” pot fi vazute, desi nu pot fi foarte corect datate.Dupa retragerea romana teritoriile au fost invadate de avari care au stat aproximativ doua secole , pecenegi, cumani, valahi . In 896 cneazul Glad, care a domnit in aceste locuri a acceptat suveranitatea ungara. In jurul secolului zece regiunea Timisorii a fost inclusa in Ungaria, maghiarii, tocmai se lasau convertiti de misionarii papei si totodata se asezau in final in campia Panonica infiintand primul regat ungur.
In anul 1204, numele Timisorii a aparut atestat pentru prima oara in documente ca oras, fiind numit “Castrum Timisensis”.
Situata la rascrucea drumurilor comerciale si militare Timisoara a fost obiectiv al disputei dintre turci si austrieci si mai apoi ravnita de aristocratia maghiara.Intre anii 1315-1323 regele Carol Robert de Anjou isi stabileste in cetatea Timisoara resedinta regala. Devine un insemnat centru de rezistenta antiotomana de unde pornesc in 1396 cruciatii europeni in expeditia crestina zdrobita la Nicopole.
Tot de aici, peste 50 de ani, porneste si campania stralucita a lui Iancu de Hunedoara, iar peste alti 50 de ani dupa cucerirea Belgradului de catre turci in 1521 Timisoara a fost fortificata rapid de arhitecti italieni. In timpul Huniazilor Cetatea avea patru porti: Poarta Ardeleana,Poarta Lipovei ,Poarta de Arad,Poarta Turnului Apei.Se stie ca cel putin 3 turnuri de poarta au fost transformate in acel timp.
Cronicarul turc Mustafa Seldzade a numit Timisoara “o fortareata de invidiat, cea mai puternica si cea mai importanta din Transilvania…” ,,Aceasta fortareata puternica este dorita de toti sultanii”, astfel ca o armata otomana de 160.000 de oameni sub comanda lui Ahmed–Pasa ataca cetatea,aparata de 2310 militari. Timisoara a rezistat asediului din 1551, dar vara urmatoare in 1552 turcii au cucerit Turnul de Apa, fortand astfel predarea fortaretii.
Fix 164 de ani au ramas turcii in acest avanpost strategic pentru Imperiul Otoman si pentru cei care stiu ce amatori de subterane erau turcii devine clar ca pe langa dezvoltarea comertului , pavarea strazilor cu barne de stejar, au avut tot timpul din lume sa sape tuneluri sau sa dezvolte unele deja existente.
In timpul ocupatiei turcesti, Timisoara era impartita in trei parti: cetatea, orasul si suburbiile. In centru se afla castelul, care gazduia caimacanul sau guvernatorul turc. In fata castelului se afla turnul de apa, cu patru turnuri de aparare si unit de cetate printr-un zid. Turnul de apa era un important obiectiv strategic, pe care turcii l-au cucerit primul atunci cand au asediat cetatea, reusind sa taie legatura castelului cu orasul si ingenunchind apararea.
Orasul era inconjurat de un zid cu palisade inalte, din impletitura de nuiele cu lut, dupa care urma un rand de santuri adanci, alimentate de apa Timisului. Intrarea in cetate se facea prin 5 porti:
Poarta Azab spre Sud (Azab Kapi),Poarta Azab spre Est,Poarta Cocosului (OrosCapisi sau Horros kapi, la nord),Poarta apei (Vizi Kapu sau Soukapi),Poarta parti (Parti Kapu)
Cele mai inalte edificii erau moscheile, in numar de opt, atat in oras cat si in suburbii. Doar otomanii traiau in oras. Catolicii si rascienii (ortodocsii) traiau in suburbii, unde aveau bisericile proprii. In mijlocul orasului se gasea Bazarul, centru al comertului.
In urma luptelor dintre Imperiul Habsburgic si cel Otoman, Timisoara si Banatul este eliberat de sub ocupatia turcilor in 1716 de catre printul Eugen de Savoya si devine domeniul al coroanei Habsburgice, condus de o administratie militara .
Principele Eugen de Savoya l-a numit pe Contele Claudius Florimund Mercy, general de cavalerie ,guvernatorul orasului.
Primele activitati in domeniul constructiilor au vizat fortificarea orasului. Pentru ca fortareata existenta nu mai corespundea noilor tehnologii de razboi, au fost studiate citeva variante posibile ale fortificatiilor de tip Vauban
CETATILE VAUBAN.
Stilul Vauban provine de la numele celebrului inginer militar francez Sebastien Le Prestre marechal de Vauban , care a servit in armata regelui Ludovic al XIV-lea. Fortificatiile militare concepute de el s-au dovedit a fi invincibile. Acestea aveau, in afara bastioanelor, santuri (cu sau fara apa), raveline, contragarde si anvelope, organizate pe principiul flancarii reciproce si al apararii de la distanta. Unul din scopurile inovatiilor propuse de inginerul francez era eliminarea completa a oricaror unghiuri moarte si a eficientizarii tirului incrucisat. Fortificatiile aveau si rolul de a intarzia avansarea inamicului, in asteptarea unei forte aliate.
In urma investigatiilor s-a ajuns la concluzia personala ca primele tuneluri subterane au avut originea de aici , construite se spune pe locul castrului roman, care a fost unul din locurile cu cea mai zbuciumata istorie.
Daca primele tuneluri erau probabil mai scurte , ele au fost sigur preluate si continuate de catre turci . Daca ar fi sa legam un pic legendele din Timisoara cu cele din Arad si cu cele din Ungaria legate de perioada stapanirii turcesti a Budapestei am afla ca din cetatea Timisoarei , turcii plecau catre Arad prin tunel in goana cailor sau cu trasura , in Arad legenda care se povesteste mai ales intre maghiari spune ca tunelul lega Aradul de Budapesta , chestie care ,,se pupa” cu legendele unguresti.
Ipoteza este ca din cetate plecau cel mult doua tuneluri subterane , amandoua nu erau mai mari in final de 4 km. Primul avea directia nord/vest trecea de esplanada si de satele/cartierele de dupa aceasta zona libera si iesea la suprafata mascat de curtile si acareturile castelului Torontal .
Castelul Torontal a existat pana prin anii 60 iar din discutiile cu persoane care au copilarit in cartierele Torontal, Bucovina , Mircea cel Batran aflii ca era un ansamblu de cladiri al nimanui care nefiind conservat s-a distrus cu timpul ( acum pe acel loc se inalta doua cladiri semete : o biserica a unui cult nou si un impunator palat romales) Fiindca era un loc de joaca ad-hoc , toti au un element comun in povestea lor: tunelul. Avea intrarea greu de dibuit dar la cei care l-au gasit difera doar distanta pana la care l-au explorat ,unii cateva zeci de metrii , altii cat i-au tinut chibriturile si unii pana acolo unde el era infundat cu pamant surpat.
Ramificatia de sub Piata Operei a tunelului de nord/vest catre sud , inclin sa cred ca a fost facuta mai tarziu de catre habsburgi si era o iesire secreta inspre canalul si portul navigabil. Sudul cetatii era o imensa mlastina care apara cetatea in mod natural dar austriecii, dupa cucerirea cetatii cu pretul a 3 milioane de zile munca facute de catre locuitorii din suburbii au regularizat cursul raului Bega , i-au taiat un alt traseu asanand mlastinile, creind mai tirziu cartierele noi Iosefin si Elisabetin , legand Bega de Tisa si Dunare , construind un port prin care Timisoara devenea un mare centru comercial prin transportul navigabil , mult inaintea celui feroviar. Doar asa ca se justuifica un tunel care iesea din cetate orientat spre sud care altfel ar fi dat drept in mlastina: legatura cu portul fluvial .
Sau poate avea legatura cu o alta legenda mult mai cunoscuta si povestita in Timisoara aceea ca din cauza asediului austriecilor administratia turca si comerciantii turci foarte bogati nu au avut curajul sa fuga cu aurul bijuteriile si banii pe care ii detineau de frica ca le va ingreuna fuga si atunci in speranta ca sultanul va trimite o armata numeroasa care va recucerii cetatea , au ascuns bogatiile in subteran undeva in zona centrului actual si au fugit peste mlastini in Serbia. Legenda circula si in perioada comunista dar a generat multa imaginatie imediat dupa revolutie datorita zvonului ca niste turci intentioneaza sa cumpere sau sa prospecteze toata zona centrala a Timisorii . Se spune ca noul sri (sau vechea securitate) a intervenit energic impotriva.
Despre cel de al doilea tunel tind sa cred ca el avea directia nord/ est spre Poarta Ardealului sau Lugojului si ca iesea la suprafata tot la aproximativ 4 km mascat undeva in Padurea Verde care atunci era cu un km mai aporoape de cetate decat se afla astazi raportat la Bastionul Maria Tereza de exemplu. Dar ca sa aflam unde exista capatul acestui tunel ,functional in mare parte si astazi parerea mea , trebuie sa incep din alt registru continuarea povestii.
In primele zile de dupa revolutia din 1989 in mai toate localitatile tarii, sub imboldul libertatii , al razbunarii al descatusarii si al senzatiei ca au scapat de tot raul care li se putea in sfarsit , multe persoane care au avut cunostinta de anumite lucruri, convinse ca fac un bine , in acele momente de disolutie a autoritatii,au vorbit. Sunt convins ca va aduceti aminte numai la nivel de subteranele Bucurestiului cate s-au spus despre depozitele de armament si galeriile prin care se deplasau securisto-teroristii. Imediat s-a cerut sa se puna batista pe tambal fiind obiective strategice de aparare nationala indiferent de natura clasei conducatoare.
Apeland la martori oculari si bazandu-ma pe articole scrise in ziar de jurnalisti de investigatie la doua luni de la revolutie, ma vad nevoit sa ma intorc iarasi la Castelul Huniade.
Dupa fuga lui Ceausescu si in Timisoara ca si in Bucuresti si alte orase au aparut teroristii , adica indivizii neidentificati nici in ziua de azi care trageau la intimplare semanand panica. Ei bine toate rafalele si toate urmele de gloante prezente si astazi pe cladirile din centru sunt facute de indivizi care ieseau repede din Castelul Huniade tragand rafale asupra militarilor si civililor aflati in dosul tancurilor sau sub zidurile Operei. Militarii si civilii inarmati care care au respins cateva atacuri au intrat in castelul Muzeu si atunci dar spre uimirea lor nu gaseau nicaieri teroristi.
Dupa parasirea cladirii acestia au aparut din nou iar martori care sau apropiat tiras au declarat ca acestia nu foloseau cladirea ci apareau din curtea interiora unde exista o statuie de bronz mascata de vegetatie si elemente de marmura.Statuia se rotea probabil pe un sistem de rulmenti si din subteran ieseau atacatorii.
Castelul Huniade are o anomalie pentru care nimeni nu are o explicatie logica: zidul de nord are peste 120 cm grosime , pe cand celelalte au cam 60 cm .Posibil sa mascheze un coridor de acces ?
Lucrurile care sau spus de catre persoane posibil cunoscatoare in primele zilele de la revolutie in Timisoara au fost ca : orasul are o retea de tuneluri subterane modernizate prin care se poate face deplasarea chiar cu vehicule cu baterii electrice gen electrocariciurile din gari. Reteaua are ca nod principal cladirea judetenei de partid (actuala Prefectura) aflata fix pe directia tunelului medieval de nord est si care este legata direct de casa lui Ceausescu( aflata la 3 sute de metrii si care dupa revolutie a primit nume de hotel si se afla intr-o vesnica renovare) si de casa in care cu adevarat dormea Ceausescu cand venea in Timis in vizita sau cel mai des la vanatoare, aflata langa cea oficiala( actualul Centru Cultural Francez) .
Folosind vechiul tunel medieval pana la Castelul Huniade iar de aici tunelul de nord vest a fost utilizat doar un km , capatul acestui tunel fiind obiectul unui santier ultrasecret si special in perioada comunista pentru ca nimeni iainte nu a stiut sau nu a descifrat ce inseamna cu adevarat Parcul Botanic din Timisoara cum nici azi cand poti intra liber in el, 99 la suta dintre timisoreni habar nu au pe ce calca si ce este dedesupt.