Indiferent de religie, orice credincios urmează anumite reguli după venirea pe lume a unui copil. Iar punerea numelui și intrarea în Biserică reprezintă cei mai importanți pași la începutul vieții. Taina Botezului este un adevărat ritual.
Deși credințele religioase ne diferențiază, cu toții urmăm același curs al vieții, indiferent în ce colț al lumii ne-am afla. Bucuria nașterii unui copil este aceeași peste tot, așa că nu e de mirare că nici obiceiurile legate de trecerea pruncului în rândul credincioșilor nu diferă foarte mult, fie că vorbim despre catolici, ortodocși, fie despre evrei ori musulmani. Taina Botezului se primește la naștere și, chiar dacă ritualurile diferă, esența ei e aceea de a ne apropia de divinitate.
Despre ce e vorba cu Taina Botezului?
În ciuda deosebirilor, ritualul Botezului are câteva puncte comune la mai toate religiile. În primul rând, trebuie menționat faptul că evenimentul are loc întotdeauna în lăcașul de cult al credincioșilor și poate fi înfăptuit numai de către slujitorul de cult, învestit cu dreptul de oficia actele religioase. Oficiat de un preot catolic ori ortodox, rabin ori imam, în biserică, sinagogă ori moschee, Botezul reprezintă poarta de intrare în lumea credinței. Dacă la catolici și ortodocși nașii joacă un rol extrem de important, la alte religii prezența părinților spirituali nu este avută în vedere.
La catolici, simplitatea contează
Regulile de desfășurare fac diferența între botezul catolic și cel ortodox. Totuși, nașii trebuie să fie neapărat catolici și joacă rolul crucial de părinți spirituali, cu o influență majoră în viitorul copilului. Preotul nu scufundă nou-născutul în apă, ci doar îi stropește creștetul de trei ori, apoi îi face semnul crucii pe frunte și pe piept. După acest moment, preotul le înmânează nașilor lumânarea de botez aprinsă, pregătește o pânză albă pentru înfășarea pruncului și unge cu mir viitorul creștin. Înfășat, micuțul i se dă mamei.
Brit Milah și Brit Bat pentru copiii evrei
În conceptul religios iudaic, un copil are trei părinți: o mamă, un tată și un Dumnezeu. De aceea, nașterea e garanția perpetuării nației. Iar primul mare eveniment din viață e Brit Milah, pentru băieți, și Brit Bat, pentru fete, adică ceremonia de acceptare a noului-născut în Congregația lui Israel. Prin Brit Milah, adică săvârșirea circumciziei, băieții devin parte a spiritului iudaic. Fetițele trec prin ceremonia primirii numelui în sinagogă, la prima citire a Torei, după naștere. Tatăl are onoarea de a rosti o binecuvântare pentru fiică, în timpul citirii Torei. La final, se spune o rugăciune specială, apoi se rostește numele.
Musulmanii dăruiesc
În tradiția musulmană, nou-născuții primesc un nume, imediat după ce vin acasă de la maternitate. Pentru că mama nu are voie să iasă în lume 40 de zile după naștere, este chemat imamul acasă. Acesta ia copilul în brațe, îl ridică spre cer și îi citește o rugăciune specială, mai întâi în dreptul urechii stângi, apoi la dreapta. La final, rostește numele copilului de trei ori. Un obicei străvechi este ca, la 7 zile după naștere, părinții să tundă părul copilului, să-l cântărească și să împartă echivalentul greutății părului către sărmani, fie în bani sau în metal prețios. În alte părți, se taie o oaie sau se face mare ospăț pentru săraci și apropiați.
La ortodocși e mult fast
Pe lângă sumedenia de obiceiuri regionale și superstiții, botezul ortodox în sine este ceva mai complex decât la alte religii. Ritualul constă în scufundarea copilului de trei ori în apă sfințită, neapărat în Biserică. Apoi, este uns cu untdelemnul bucuriei, pe frunte, piept, mâini și picioare. Din acest ulei preotul toarnă și în vasul de botez. La final, are loc ritualul mirungerii, cu mir sfințit de către Patriarh în Joia Mare. Nou-născutului i se pune o cruciuliță la gât. După scrierile religioase, botezul trebuie săvârșit la o săptămână după naștere, când i se dă și numele copilului. Nașii trebuie să fie ortodocși.
„Toate-s vechi și nouă toate”…
Obiceiurile de botez se păstrează cu sfințenie și în zilele noastre. Cum nașii joacă rolul principal, ei au anumite atribuții. Se spune că, dacă e vorba despre o fetiță, ea trebuie să fie botezată de un bărbat, iar un băiețel va fi botezat de o femeie. Nașii cumpără trusoul complet de botez, lumânarea, pânza albă, fașa albă, roz sau bleu, cruciulițe de pus în piept la invitați, săpun și prosop, ulei, vin. Când se vine acasă de la biserică, în prag, nașa întinde peste prag, de trei ori, brațele în care-și ține finul rostind către mamă: „Mi-ai dat un păgân, ția-m adus un creștin”. După botez, copilul nu trebuie schimbat de hăinuțe și nici pupat, până a doua zi.
Deși credințele religioase ne diferențiază, cu toții urmăm același curs al vieții, indiferent în ce colț al lumii ne-am afla. Bucuria nașterii unui copil este aceeași peste tot, așa că nu e de mirare că nici obiceiurile legate de trecerea pruncului în rândul credincioșilor nu diferă foarte mult, fie că vorbim despre catolici, ortodocși, fie despre evrei ori musulmani. Taina Botezului se primește la naștere și, chiar dacă ritualurile diferă, esența ei e aceea de a ne apropia de divinitate.
Despre ce e vorba cu Taina Botezului?
În ciuda deosebirilor, ritualul Botezului are câteva puncte comune la mai toate religiile. În primul rând, trebuie menționat faptul că evenimentul are loc întotdeauna în lăcașul de cult al credincioșilor și poate fi înfăptuit numai de către slujitorul de cult, învestit cu dreptul de oficia actele religioase. Oficiat de un preot catolic ori ortodox, rabin ori imam, în biserică, sinagogă ori moschee, Botezul reprezintă poarta de intrare în lumea credinței. Dacă la catolici și ortodocși nașii joacă un rol extrem de important, la alte religii prezența părinților spirituali nu este avută în vedere.
La catolici, simplitatea contează
Regulile de desfășurare fac diferența între botezul catolic și cel ortodox. Totuși, nașii trebuie să fie neapărat catolici și joacă rolul crucial de părinți spirituali, cu o influență majoră în viitorul copilului. Preotul nu scufundă nou-născutul în apă, ci doar îi stropește creștetul de trei ori, apoi îi face semnul crucii pe frunte și pe piept. După acest moment, preotul le înmânează nașilor lumânarea de botez aprinsă, pregătește o pânză albă pentru înfășarea pruncului și unge cu mir viitorul creștin. Înfășat, micuțul i se dă mamei.
Brit Milah și Brit Bat pentru copiii evrei
În conceptul religios iudaic, un copil are trei părinți: o mamă, un tată și un Dumnezeu. De aceea, nașterea e garanția perpetuării nației. Iar primul mare eveniment din viață e Brit Milah, pentru băieți, și Brit Bat, pentru fete, adică ceremonia de acceptare a noului-născut în Congregația lui Israel. Prin Brit Milah, adică săvârșirea circumciziei, băieții devin parte a spiritului iudaic. Fetițele trec prin ceremonia primirii numelui în sinagogă, la prima citire a Torei, după naștere. Tatăl are onoarea de a rosti o binecuvântare pentru fiică, în timpul citirii Torei. La final, se spune o rugăciune specială, apoi se rostește numele.
Musulmanii dăruiesc
În tradiția musulmană, nou-născuții primesc un nume, imediat după ce vin acasă de la maternitate. Pentru că mama nu are voie să iasă în lume 40 de zile după naștere, este chemat imamul acasă. Acesta ia copilul în brațe, îl ridică spre cer și îi citește o rugăciune specială, mai întâi în dreptul urechii stângi, apoi la dreapta. La final, rostește numele copilului de trei ori. Un obicei străvechi este ca, la 7 zile după naștere, părinții să tundă părul copilului, să-l cântărească și să împartă echivalentul greutății părului către sărmani, fie în bani sau în metal prețios. În alte părți, se taie o oaie sau se face mare ospăț pentru săraci și apropiați.
La ortodocși e mult fast
Pe lângă sumedenia de obiceiuri regionale și superstiții, botezul ortodox în sine este ceva mai complex decât la alte religii. Ritualul constă în scufundarea copilului de trei ori în apă sfințită, neapărat în Biserică. Apoi, este uns cu untdelemnul bucuriei, pe frunte, piept, mâini și picioare. Din acest ulei preotul toarnă și în vasul de botez. La final, are loc ritualul mirungerii, cu mir sfințit de către Patriarh în Joia Mare. Nou-născutului i se pune o cruciuliță la gât. După scrierile religioase, botezul trebuie săvârșit la o săptămână după naștere, când i se dă și numele copilului. Nașii trebuie să fie ortodocși.
„Toate-s vechi și nouă toate”…
Obiceiurile de botez se păstrează cu sfințenie și în zilele noastre. Cum nașii joacă rolul principal, ei au anumite atribuții. Se spune că, dacă e vorba despre o fetiță, ea trebuie să fie botezată de un bărbat, iar un băiețel va fi botezat de o femeie. Nașii cumpără trusoul complet de botez, lumânarea, pânza albă, fașa albă, roz sau bleu, cruciulițe de pus în piept la invitați, săpun și prosop, ulei, vin. Când se vine acasă de la biserică, în prag, nașa întinde peste prag, de trei ori, brațele în care-și ține finul rostind către mamă: „Mi-ai dat un păgân, ția-m adus un creștin”. După botez, copilul nu trebuie schimbat de hăinuțe și nici pupat, până a doua zi.