ga('require', 'GTM-5C4NZ98'); Moartea oribila si umilitoare a capilor Răscoalei de la 1784-1785 - Descopera Romania Misterioasa , Moartea oribila si umilitoare a capilor Răscoalei de la 1784-1785 - Descopera Romania Misterioasa


Moartea oribila si umilitoare a capilor Răscoalei de la 1784-1785


Ancheta comisiei austriece pentru condamnarea lui Horea, Cloşca şi Crişan a durat aproape o lună. Înainte de a fi comdamnaţi şi executaţi, au fost purtaţi în lanţuri, în care speciale, de la Alba Iulia la Deva şi înapoi. 

Horea şi Cloşca au fost prinşi de autorităţile austriece, prin trădare, la 27 decembrie 1785, iar Crişan o lună mai târziu. Ulterior, au fost închişi în temniţele Cetăţii Alba Iulia. Informat de execuţiile în masă a iobăgimii răsculate, împăratul Iosif al II-lea a dorit să evite un genocid care se contura în Transilvania. Potrivit istoricului Gheorghe Anghel, a  fost  motivul pentru care a şi a numit la începutul anului 1785 o comisie de anchetă condusă de contele Anton Iankovich. Scopul? Cercetarea cauzelor răscoalei şi aflarea lor chiar din gura iobagilor români. 

O primă măsură luată a fost cea de stopare a execuţiilor şi condamnărilor la moarte. Au oprit execuţiile şi condamnările la moarte, acestea putându-se face doar cu acordul împăratului de la Viena. 

La 10 ianuarie 1785, Iosif al II-lea a trimis contelui Iankovich o scrisoare personală, în care se spunea că ţăranii răsculaţi primesc clemenţă. Cu totul alta era atitudinea împăratului când venea vorba de conducătorii Răscoalei: Horea, Cloşca şi Crişan. 

 „...să se dea un exemplu răsunător, ei să fie purtaţi prin locurile, unde au comis cele mai mari ticăloşii, pentru a fi arătaţi, ca o înspăimântătoare pildă poporului de rând, ei să fie purtaţi prin locurile unde au comis cele mai mari ticăloşii, pentru a fi arătaţi, ca o înspăimântătoare pildă poporului de rând şi complicilor lor amăgiţi şi apoi să fie executaţi într-un chip spectacular, într-o localitate importantă, unde să se poată strânge cât mai mulţi supuşi şi unde să se găsească cele mai înfirbântate capete. Această execuţie trebuie să se facă sub autoritatea comisiei, ca supuşii să vadă şi să fie şi pentru ei limpede că aceasta este hotărîta mea voinţă, iar nu numai a guvernului sau dregătorilor comitatului“.
Ordinul lui Iosif al II-lea a fost pus în practică de contele Iankovich o lună mai târziu.
 „Horea şi Cloşca fură purtaţi în lanţuri în care speciale prin satele iobăgeşti de pe valea Mureşului, de la Alba Iulia la Deva şi înapoi, ca să-i arate poporului de jos, ca o pildă de care să se sperie“, se spune în volumul I al lucrării „Din istoria Transilvaniei“. Totul sub paza unui detaşament de patruzeci de husari şi treizeci de infanterişti, conduşi de opt ofiţeri. 

 „Privitor la această iniţiativă nu avem nici o informaţie despre reacţia poporului român, mai degrabă acesta a refuzat să creadă că sunt cu adevărat conducătorii răscoalei“, apreciază istoricul Gheorghe Anghel. 

„Boala de la Alba Iulia“ 

În paralel cu organizarea acestui „pelerinaj“odios, comisia imperială a trebuit să facă faţă cererilor insistente ale nobililor din Transilvania de a li se preda lor conducătorii răscoalei,  ca să-i judece după legile principatului Transilvaniei. Proteste au înaintat contele Kemeny, comitele Albei, Gubernul Transilvaniei prin Mihail von Brukenthal, precum şi Domeniul Minier al Zlatnei în calitate de administrator al satelor în care locuiau căpitanii răscoalei. Toate protestele au fost respinse. Unii membrii ai comisiei de anchetă au avut de luptat şi cu o gripă virulentă, pe care unii au numit-o „boala de la Alba Iulia”. La un pas de moarte a fost chiar contele Iankovich, care a zăcut două săptămâni.

 O soartă nefericită au avut secretarul comisiei, Treicsik, precum şi toţi servitorii comisiei. „..pentru dânşii o pedeapsă binemeritată, pentru alţii exemplu şi oroare“

 Ancheta a început la 26 ianuarie şi a continuat cu întreruperi până la 24 februarie 1785. Prima sentinţă s-a dat pentru Crişan, care şi-a pus capăt zilelor la 13 februarie 1785. 

 "..„corpul neînsufleţit al acestui criminal principal(Crişan n.r.) să fie târât la locul de osândă şi acolo, în conformitate cu codul criminal carolin şi terezian, articolul despre ofensarea majestăţii civile, rebeliune, şi articolul despre pedepse în general, călăul să-i taie capul şi să-l despice corpul în patru, capul să i se pună în teapă în satul său Cărpiniş, iar celelalte patru părţi să se tragă (pună) pe roate, anume partea de sus a corpului (să se expună) la Abrud, o parte de jos la Bucium în comitatul Alba de Jos, a doua parte de sus la Brad şi a doua parte de jos, la Mihăileni în comitatul Hunedoara“. 

Sentinţa a fost pusă în practică de călău două zile mai târziu, la 16 februarie, iar bucăţile corpului lui Crişan încărcate pe car,  duse şi expuse în locurile indicate. 



Pentru Horea şi Cloşca s-a dat o sentinţă comună în 26 februarie, citită  în limba germană şi română în faţa gărzii principale din Alba Iulia: 

„Horea numit altminterea şi Ursu Nicola şi Ion Crişan, fiind dovediţi prin aceste crime nu numai că sunt nişte sceleraţi crânceni, care au comis omoruri şi prădăciuni, ci şi tulburători îndrăzneţi ai liniştei şi siguranţei publice, în conformitate cu codul criminal terezian articolul 62 despre tulburări şi tumulturi şi articolul 90 despre tâlhării, au să fie duşi pentru crimele acestea la îndătinatul loc de supliciu şi acolo să li se frângă cu roata toate membrele corpăului, începând de jos în sus, anume mai întâi lui Ioan Cloşca apoi lui Horea, numit altminterea şi Ursu Nicola şi în modul acesta să fie trecuţi din viaţă la moarte, iar corpurile lor să fie despicate şi tăiate în patru bucăţi, capul şi părţile corpului să fie aşezate pe roate pe marginea diferitelor drumuri şi anume în comunele unde au săvârşit cruzimile cele mai scelerate, iar inimile şi intestinele să fie îngropate aici la locul supliciului.
 Această sentinţă s-a pronunţat în 26 februarie 1785 pentru dânşii ca o pedeapsă binemeritată, iar pentru alţii asemenea lor să le fie exemplu şi oroare”, semnată “Contele Anton Iankovich”.

 Ca să poată îndeplini ordinul împăratului, contele Iankovich a adăugat sentinţei articolul  ce prevedea pedeapsa cu moartea prin zdrobirea oaselor condamnatului cu roata pentru fapte de tâlhărie şi omoruri la drumul mare. 

Numai astfel execuţia se preta la o desfăşurare spectaculară în timp şi spaţiu în faţa mulţimilor, urmărindu-se prin aceasta intimidarea lor. Execuţia de pe Dealul Furcilor din Alba Iulia,într-o gravură de epocă//Sursa Muzeul Naţional al Unirii

 „Prin această execuţie publică la care au fost obligaţi să asiste câte trei bătrâni şi trei tineri din fiecare sat al celor patru comitate cuprinse de răscoală s-a urmărit exercitarea unor presiuni psihologice asupra întregii iobăgimi române din Transilvania, conform instrucţiunilor împăratului: «ca să fie de exemplu şi oroare˛».  

După izvoarele cunoscute au fost aduşi cu forţa la execuţia lui Horea, Cloşca şi Crişan la Alba Iulia între trei şi şase mii de iobagi români“, subliniază Gheorghe Anghel. În 28 ianuarie se împlinesc 232 de ani de la execuţia lui Horea şi Cloşca de pe Dealul Furcilor din Alba Iulia.

adevarul.ro

Share on Google Plus

About Omae Bazooka

CELE MAI TÂMPITE ŞTIRI