Vlad Tepes (1456-1462), un domnitor de “legenda”, personaj de roman si filme horror, fara a avea absolut niciun “merit” in acest sens. Un domnitor care in vremuri tulburi a purtat pe grumazul sau, soarta Tarii Romanesti; un domnitor care s-a straduit in nemernicia acelor vremuri, pe masura posibilitatilor sale, sa exploateze in folosul Tarii unele imprejurari si evenimente ale acelor vremuri –misiune deloc usoara, dealtfel! Demersurile sale s-au bazat inclusiv pe mijloace specifice razboiului secret; mijloace pe care incercam a le readuce la lumina pe parcursul acestui capitol al Razboiului Nevazut. Ne bazam in demersul nostru pe marturii scrise, extrem de vechi, ale cronicarilor turci: Tursun-bei, Semseddin Ahmed Bin Suleiman, Kemal-Pasa-Zade, Sa’Adeddin Mehmed Hodja-efendi, Hodja Husein si altii, care au aratat ca, la inceputul domniei sale, Vlad Tepes “devenise atat de temut, incat facea ca pana si o suta de dusmani sa-si intoarca fetele” si sa fuga din calea lui.
Era vestit “in privinta mestesugului de a conduce osti” si “era unic in serdarie, un al doilea ca el nefiind intaraghiaurilor”. Afland de la iscoadele sale ca sultanul Mahomed al II-lea a trecut cu ostile in Asia Mica pentru a conduce personal expeditia impotriva Trapezuntului, Vlad Tepes, urmarind restabilirea granitelor Tarii Romanesti, a atacat tinuturile de peste Dunare. Isak-pasa, lasat de Mahomed al II-lea la Adrianopol cu sarcina sa apere tronul si hotarele europene ale Imperiului Otoman “neavand putere sa-l calce in picioare si sa-l loveasca cu pumnii pe acel ratacit plin de ingamfare, inghitea toate de nevoie”.
Cand Mahomed al II-lea s-a inapoiat din expeditia mentionata, Isak-pasa “a facut cunoscut la inaltul tron faptele rele si purtarea nedemna a voievodului Tepes si a povestit sahului cel cuceritor de tari despre supararile pricinuite de voievodul Tepes, locuitorilor din tinuturile islamice, precum si despre hotarul pe care el l-a stabilit”. Ca si cand nu ar fi fost afectat de prejudiciile aduse Imperiului de catre Vlad Tepes, cu o ipocrita buna-vointa, sultanul a cerut acestuia sa se prezinte la Poarta conform obiceiului si “aducand el insusi haraciul Tarii Romanesti, sa-l predea slujbasilor Pragului” si sa primeasca “hilat pretios si coroana aurita” ca semn al reannoirii domniei.
Mare cunoscator al artei de PREVENIRE a curselor ce i se intindeau, Vlad Tepes nu s-a prezentat cu haraciul, ci s-a scuzat, cu un prefacut regret, invocand urmatoarele pretexte: “Poporul tarii mele este nechibzuit, iar dregatorii si supusii mei sunt cu doua fete. Daca ma duc sa ma inchin la ocrotitoarea curte a fericirii, atunci ei, supunandu-se numaidecat ungurului, il vor primi pe crai in locul meu si ii vor preda acestuia tronul si avutiile mele. Ma gandesc mereu la prilejul de a saruta picioarele tronului si de a sterge praful de pe calul imparatesc si de a arata supunerea si devotamentul meu. Toate acestea demult trec prin gandul meu, dar, din pricina celor aratate mai sus, vechea mea dorinta nu s-a indeplinit pana acum. Daca se crede de cuviinta sa fie trimis pentru ocrotirea si apararea tarii unul dintre emirii de margine, atunci eu sunt hotarat sa ma duc si sa ma inchin la Poarta cea ocrotitoare si sa sterg cu genele mele tronul imparatiei”. Viclenie din partea lui Vlad Tepes? Cu siguranta, DA!
Orbit de dorinta razbunarii, sultanul Mahomed al II-lea n-a fost capabil sa intuiasca ce se ascundea in spatele atitudinii de “umilire” adoptata de Vlad Tepes. De aceea, vazand conditiile puse de domnul Tarii Romanesti pentru a putea veni la Poarta ca sa se inchine, sultanul le-a acceptat cu bucurie, socotind ca acesta ii va cadea ca pestele in plasa. In consecinta “s-a emis firman imparatesc pentru ca Hamza-bei, ceacargibas, bei de Nicopol, sa mearga in Tara Romaneasca si s-o pazeasca inpreuna cu alti emiri si aiani pana ce voievodul Tepes se va intoarce de la curtea cea ocrotitoare”. Un firman asemanator a fost trimis si lui Iunus-bei de la Silistra.
Modul in care ostirile turcesti, trimise la hotarul Tarii Romanesti cu scopul aratat, au cazut in cursa intinsa de Vlad Tepes, a fost descris in felul urmator de cronicarul Semseddin Ahmed Bin Suleiman Kemal-Pasa-Zade: “Cei doi sangeacbei, la randul lor, aratand ascultare fata de porunca, au pregatit indata armele si, mergand pe malul Dunarii cu tobe si cu steaguri si cu slujitori si cu oameni au stat la serhatul Tarii Romanesti. Dar in timp ce ei, zicandu-si ca “am venit sa-l slujim si sa ocrotim vilaietul sau”, sperau favoruri si stateau nepasatori, afurisitul acela a dat intr-o noapte un atac si, galopand in intuneric si trecand Dunarea pe gheata a dat peste ei. Facandu-l martir pe Iunus-bei si prinzandu-l de viu pe Hamza-bei, a risipit ostile lor. Acel razvratit a taiat picioarele musulmanilor care incapusera in mainile sale la locul bataliei si, dandu-si pe fata revolta sa si vestea razvratirii sale, si-a descoperit capul si a intrat pe campul de lupta. Pe Hamza-bei, pe care pusese mana in timpul ciocnirii, luandu-l in prinsoare, l-a luat cu el si l-a dus in Tara Romaneasca. Taindu-i capul, l-a trimis craiului unguresc Matei Corvin si, desi era din vechime dusman cu el, totusi, gandindu-se sa-l faca prieten i-a zis: ”De azi incolo, parasind prietenia prefacuta cu turcul, m-am hotarat sa merg pe calea dusmaniei. Imprastiindu-i oastea care venise sa-mi ocroteascatara, am intors pe dos tinuturile sale aflate in vecinatatea mea. Taind capul lui ceacargibas Hamza-bei, care era serdarul lor, l-am trimis in partea voastra. Pe soimii care erau luptatorii sai puternici i-am facut ca si cand nu s-ar fi nascut”.
Vazandu-se intrecut in viclenie de Vlad Tepes, care in modul aratat mai sus “si-a scos capul din cercul supunerii”, Mahomed al II-lea, cuceritorul Constantinopolului, a ordonat o mare expeditie impotriva Tarii Romanesti. Astfel, in vara anului 1462, “o oaste de vreo 30 de tumene (300000 de oameni), a trecut marea apa a Dunarii sub comanda “sultanului lumii” pentru a razbuna cutezanta celui care se incumetase sa-si scoata “grumazul de sub jugul supunerii”. Asa cum mentioneaza cronicarul turc Tursun-bei, in vederea prevenirii oricarei surprise : ”Mahmud-pasa, unul dintre marii viziri priceputi, pregatind calauze, le-a poruncit sa culeaga stiri adevarate” din locurile prin care avea sa inainteze armata turceasca. Detinand INFORMATIICERTE cu privire la taria fortelor inamice, Vlad Tepes a evitat angajarea intr-o lupta deschisa, “a intrat in pamant ca un tarus si s-a ascuns in locuri greu de patruns”. Era oare domnitorul Tarii Romanesti expert in lupta de gherila si DEZINFORMARE? Cu siguranta, DA! Fiindca cunoscatorii artei militare si a celei informative, recunosc in cele spuse de catre cronicarul Sa’Aded-din, maiestria cu care domnul roman stia sa-si camufleze fortele in asteptarea unui moment favorabil aplicarii planului de lupta, conceput in raport cu conditiile terenului, cu disproportia de forte si cu tactica inamicului. A dispus oare Vlad Tepes de SPECIALISTI in arta militara si cea informativa? Cu siguranta, DA! Era oare domnitorul initiat in tacticile uzuale ale turcilor, fiind familiarizat cu “obiceiurile” acestora? Cu siguranta, DA! Dar sa nu anticipam…
Dupa ce a aflat prin iscoade cum este organizata, aparata in timpul noptii si dispusa in teren tabara turcilor (informatii ce nu puteau fi furnizate decat de catre specialisti, familiarizati cu tactica militara, ci in niciun caz de osteni de rand), Vlad Tepes a elaborat un plan indraznet de ASASINARE a sultanului Mahomed al II-lea printr-o incursiune pe care avea s-o conduca personal. Astazi, asasinatul face parte din metodele oricarui serviciu secret. Asemenea actiuni necesita coordonare, informatie, mijloace adecvate, agenti si curaj, iar faptul ca Vlad s-a gandit la asa ceva, spune multe! Iar atacul pe timp de noapte, este preferat si astazi de catre Fortele Speciale din toata lumea, fiind executat de catre oameni atent selectati si foarte bine instruiti.
Vlad Tepes spera ca prin suprimarea conducatorului otoman, ostile acestuia sa intre in debandada si haos, deschizand totodata luptele interne pentru putere in sanul Imperiului, obisnuite in asemenea cazuri, inlaturand, cel putin pentru un timp, pericolul la adresa Tarii Romanesti. VIZIUNE, PLANIFICARE si COORDONARE din partea domnitorului? Cu siguranta, DA!
In executarea acestui plan deosebit de indraznet, Vlad Tepes, care cunostea foarte bine limba turca, insotit de o ceata de calareti imbracati in uniforme turcesti procurate de la cei prinsi sau ucisi in cursul actiunilor isolate de hartuiala, a reusit intr-o noapte sa patrunda in interiorul taberei turcesti, unde, navalind IN ANUMITE CORTURI DINAINTE STABILITE, au ucis pe cei ce dormeau in ele. Deci, cu alte cuvinte, tintele au fost atent selectate inainte de atac, iar oamenii PREGATITI si INFORMATI asupra obiectivelor! O operatiune ATENT ORGANIZATA si executata PROFESIONIST? Cu siguranta, DA!
Insa, datorita intunericului ori poate nesansei, Vlad Tepes cu ostenii sai alesi pe spranceana, fie au confundat cortul sultanului, fie ca n-au reusit sa ajunga la el pana la alarmarea taberei si inlaturarea panicii produse prin curajoasa incursiune, rezultatul actiunii fiind negativ. Nereusita acestei actiuni, temerare dealtfel, si disproportia exagerata de forte au determinat pe Vlad Tepes sa se retraga in Transilvania, unde, in loc sa obtina sprijinul lui Matei Corvin, a fost inchis din porunca acestuia ca urmare a intrigilor urzite de “maini invizibile”. A fost Vlad Tepes tradat? Cu siguranta, DA!
Cert este faptul ca, cunoasterea perfecta a situatiei reale din randul invadatorului, calculul posibilitatilor de obtinere a rezultatului previzibil, inteligenta, inventivitatea si ingeniozitatea, folosirea legendelor pentru inducerea in eroare a inamicului, pastrarea secretului operatiunilor proprii, au facut parte din “arsenalul” domnitorului Vlad Tepes, chiar daca pana la urma soarta i-a fost potrivnica. Uimesc insa actiunile sale temerare executate, fara nicio indoiala, PROFESIONIST!
Vom continua periplul nostru pe Frontul Nevazut al Neamului Romanesc, in capitolul urmator, cu unul dintre titanii ISTORIEI noastre, care timp de aproape o jumatate de secol, beneficiind de Servicii de informatii/contrainformatii extrem de bine puse la punct, a reusit sa infaptuiasca fapte marete ce uimesc si astazi.
Va urma,