Interpretarea "Tablitelor de la Tartaria"


Tăbliţele de la Tărtăria, descoperite de arheologii români în anii `60 în judeţul Alba, reprezintă şi astăzi un mister. Considerate cea mai veche formă de scriere de pe teritoriul României, simbolurile de pe aceste tăbliţe au fost analizate de specialişti cu propuneri pentru descifrarea lor. 

 În anul 1961, pe atunci tânărul arheolog Nicolae Vlassa, specialist la Muzeul Naţional de Istorie al Transivalniei de la Cluj Napoca, efectua săpături de cercetare în localitatea Tărtăria, în punctul Gura Luncii. Scopul săpăturilor era de fapt cercetarea unui complex religios situat pe unul dintre promotoriile amplasate pe malul Mureşului din cadrul culturii neolitice Vinca.   

 În luna septembrie a acelui an, Nicolae Vlassa, în acest punct a realizat o descoperire epocală. Din interiorul unei gropi a scos la suprafaţă trei tăbliţe din lut, inscripţionate cu numeroase pictograme.  

  Din acel moment, aceste artefacte, cunoscute drept ”Tăbliţele de la Tărtăria”, au fost cercetate şi au suscitat interesul specialiştilor de câteva decenii. 

Misterioasele semne au aprins imaginaţia şi au ajuns să fie considerate cea mai veche formă de scriere de pe teritoriul României, precedând la nivel mondial chiar şi pe cea cuneiformă din zona Mesopotamiei. Până în prezent nu s-a ajuns la un consens. Specialiştii vorbesc mai mult de o protoscriere dar şi de simboluri cu rol magico-religios. 

Tăbliţele rămân un mister, dar specialişti precum Gheorghe şi Cornelia Lazarovici sau reputatul arheolog italian Marco Merlini, director general al ”Prehistory Knowledge Project”, au încercat să descifreze semnificaţia semnelor făcute în tăbliţele de lut, acum aproape 7000 de ani în urmă.   

Tăbliţele din groapa sacrificiului  

  Înainte de a încerca analiza pictogramelor de pe tăbliţe, speciaiştii au plasat această descoperire în contextul arheologic şi mai ales legătura cu persoana căreia au aparţinut. În primul rând aceste tăbliţe sunt de lut, de mici dimensiuni. Două dintre tăbliţe prezintă o gaură în partea de sus, ceeea ce a dus pe Merlini cu gândul la faptul că erau purtate la gât. În orice caz, sunt încadrate în cultura Turdaş-Vinca, răspândită din Serbia până în zona Mureşului, o civilizaţie neolitică agrară încadrată temporar în intervalul 5.500 îHR-3500 îHr. Se ştie puţin, cine au fost aceşti oameni.  

  Cert este, aşa cum arată descoperirile arheologice, că se ocupau cu creşterea animalelor şi cultivarea plantelor în special a grâului. Mai mult decât atât, foloseau unelte din silex şi locuiau în sate, cu complexe de cult bine definite. Tăbliţele au fost descoperite într-o groapă funerară alături de oase carbonizate, rupte şi dezmembrate. Totodată deasupra erau depuse ofrande. Ceea ce l-a dus cu gândul pe Vlassa dar şi pe alţi specialişti la un sacrificiu ritualic. 

Persoana căreia îi aparţineau tăbliţele aşa cum avansa Vlassa a fost în mod brutal ucisă, în scop magico-religios, incendiată şi îngropată alături de preţioasele artefacte.   

 ”Aceasta (n.r. - Nicolae Vlassa) a interpretat descoperirea ca fiind o groapă cu rol magico-religios; oasele,tăbliţele şi celelalte obiecte au fost interpretate ca fiind ofrande; iar fiinţa umană ale cărei rămăşiţe erau în groapă ca preot sau şaman care a fost ars în timpul unui sacrificiu ritualic”, se arată în lucrarea ”Tărtăria sacred tablets” scrisă de Gheorghe şi Cornelia-Magda Lazarovici, dar şi de Marco Merlini. 



Pentru Merlini, de altfel, nu ar fi o ipoteză exagerată. Specialistul italian dar şi cei români arată că, în Transilvania neolitică de acum 7000 de ani, sacrificiile ritualice erau o realitate. Numeroase mărturii arheologice arată această practică inclusiv în arealul culturii Vinca. 

”Sunt multe dovezi arheologice care să ateste într-un mod concret, aceste sângeroase practici”, se arată în aceeaşi lucrare. Astfel la prima vedere, tăbliţele au fost o ofrandă, alături de trupul unui şaman sau preot ars în mod ritualic.

   Tăbliţele de la Tărtăria aparţineau unei femei deformate  

 În urma cercetărilor amănunţite întreprinse de arheologi şi specialişti în anatomie s-a ajuns însă la o concluzie diferită de cea a lui Nicolae Vlassa privind soarta defunctului. Mai precis în urma analizelor de laborator de la Universitatea Sapienza din Roma dar şi a altor indicii s-a ajuns la concluzia că de fapt defunctul a fost îngropat într-o primă fază. După o perioadă a fost deshumat şi descarnat. Adică lăsat în aer liber pentru descompunere naturală, procedeu practica şi de aborigenii australieni. Într-o fază finală, oasele dezmembrate şi golite de carne au fost din nou îngropate ritualic.

 ”Nu sunt semne clare de cuţit, lamă, răzuitoare, colţi sau cioc de pasăre. Actul descarnării de pe oase s-a produs printr-un proces simplu de descompunere într-o primă fază de înmormântare (o depozitare temporară, acoperind corpul cu pământ şi pietre până la descompunerea completă a ţesuturilor moi), sau expunând trupul mediului natural, pe o platformă protejată de prădători, permiţând cărnii să putrezească”, se arată în lucrarea ”Tărtăria and the sacred tablets”. 

Pentru specialişti acest procedeu, presupunea un respect deosebit pentru defunct. Odată cu expertizele realizate inclusiv la Centrul de Cercetare Antropologică de laşi a Academiei Române de Ştiinţe, s-a aflat şi profilul defunctului. Mai precis cine era persoana care deţinuse acele tablete misterioase.   

 Conform cercetărilor, cea căreia îi aparţinuseră tăbliţele de la Tărtăria a fost o femeie cu vârsta cuprinsă între 50 şi 55 de ani. Aparţinea tipului mediteranean ca şi trăsături şi avea o înălţime de aproximativ 1,47 m. Totodată analizele au relevat faptul că suferea de o boală degenerativă. Stăpâna tăbliţelor de lut a fost numită sugestiv ”Milady Tărtăria“. 

”Milady Tărtăria şchiopăta cu piciorul drept încă din tinereţe, din cauza femurului anchilozat şi mai scurt. Avea un picior mai scurt”, precizau Marco Merlini, Gheorghe şi Cornelia Lazarovici în lucrarea mai sus menţionată. Totodată chirurgul italian Roberto Arena preciza că stăpâna tabletelor de lut era deformată din naştere. Totodată acelaşi specialist arată că defuncta suferise încă din timpul vieţii de scolioză, avea coloana deformată. Cu toate acestea era un membru respectat al comunităţii, o persoană care a fost îngropată ritualic cu trei artefacte, acoperite cu simboluri ciudate, unicat. 

Marco Merlini bănuieşte că este vorba de  o preoteasă sau de o femeie şaman, care conducea ritualuri importante pentru comunitate.  

 Preoteasa, liderul comunităţii   

Odată cu identificarea persoanei care deţinea tabletele de lut s-a trecut şi la încercarea descifrării pictogramelor de pe tăbliţe. Marco Merlini a propus o variantă, valorificând principalele simboluri de pe tăbliţe, folosindu-se şi de simbolistica neolitică. Astfel, din punctul de vedere al specialistului, prima tabletă descoperită nu avea gaură în partea superioară şi avea o dimensiune de 52X35X16 mm. Era probabil ţinută în mână, între degetul arătăror şi degetul mare. Unul dintre primele simboluri importante este cel al unui om ce stă pe un tron. În faţa sa se află o turmă de capre. Se presupune că este simbolul preotesei îngropate alături de tăbliţe. Cea care oferă protecţie turmelor în urma ritualurilor executate.  

  ”Milady Tărtăria poate fi privită ca preoteasa turmei, atunci când ţine tableta în mâna stângă”, se arată în lucrarea deja menţionată. Cu alte cuvinte, exprimă statutul preotesei în comunitate. Unul foarte important, care asigură bunul mers al vieţii. Pe aceeaşi tăbliţă apare un alt simbol important. Este vorba de ”copacul vieţii”, aşa cum îl numeşte Merlini. De fapt este vorba de reprezentarea unui brad, în apropierea personajului aşezat pe tron, probabil preoteasa, dar şi a  turmei de capre. 

”Copacul vieţii, plantele şi relaţia dintre om şi plantă era deosebit de frecventă in simbolistica Paleoliticului, Neoliticului dar şi a altor perioade”, precizează Marco Merlini Gheorghe şi Cornelia Lazarovici. Pe celelalte două tăbliţe, care au gaură în partea de sus şi care, spun aceiaşi specialişti, au fost cel mai probabil purtate la gât, sunt multe simboluri de asemenea. Printre acestea se află şi un altar, un vas pus pe foc, arcul, tronul,luna şi soarele.

 Câteva simboluri au dus la identificarea unor aspecte interesante. Majoritatea sunt legate de ritualuri şi fertilitate. 

  Ciclul menstrual, reprezentat pe o tăbliţă   

Una dintre cele mai interesante consideraţii ale specialiştilor ţine de reprezentarea lunii pe a doua tăbliţă, de formă rotundă. Mai precis este vorba de o înşiruire de simboluri de reprezintă luna în diferitele sale faze. În lucrarea ”Tărtăria and the sacred tablets” specialiştii arată că de fapt este reprezentat ciclul menstrual al femeii, ca simbol al fertilităţii şi fecundităţii, de care aveau nevoie aceste populaţii de agricultori. 

”Semnul lunii este corelat cu cel al soarelui. Simbolizeză dependenţa de soare, principiul feminin şi de asemenea periodicitatea şi reînoirea, luna fiind de altfel astrul ritmului vieţii. Comparândul cu calendarul menstrual este simbolul ritmului biologic”, se arată în aceeaşi lucrare. 

Marco Merlini, un susţinător al acestei teorii şi alte lucrări precizează că pe tăbliţele de la Tărtăria, luna în diferite faze şi în plină descreştere de la mare la mic, este şi un calendar al fertilităţii atât feminine, dar şi al naturii în general.

    Altare şi sacrificii desenate pe tăbliţe  

 Alte simboluri care au atras atenţia şi au condus la variante de descifrare a mesajului de pe tăbliţe sunt cele care descriu în opinia specialiştilor ritualuri şi sacrificii. Pe cea de-a doua tăbliţă apare un altar, dar şi o zeitate cu braţele în cer şi picioarele sprijinite pe pământ. 

Specialişti precum Merlini sau McKay consideră că este simbolul unui altar pe care erau arse diferite plante închinate zeilor, dar şi plante cu efect halucinogen pentru ritualuri la care participa comunitatea. 

”Forma cupei ne permite să bănuim că în interior erau arse lichide inflamabile care menţineau arderea şi probabil emana arome plăcute sau psihotropice sau care permiteau inhalarea de substanţe halucinogene”, se arată în ”Tărtăria and the sacred tablets”.   

 Totodată pe cea de-a trei tăbliţă mai sunt simboluri care aduc aminte de ritualuri. Unele sângeroase. În primul rând este vorba de un craniu de taur, legat de o cupă şi un ulcior. Pentru specialişti aceste simboluri aflate unul lângă altul reprezintă scena unui sacrificiu ritualic. ”Sacrificiul taurului reprezintă un eveniment pentru orice societatea agrară, aşa că ritualurile legate de sacrificarea taurului fac parte din ”cunoştinţele” imprimate pe tăbliţe. (...) Cupa şi ulciorul sunt două obiecte care legate unul de celălalt  exprimă turnarea sângelui de taur în cupă, după sacrificiu”, se arată în aceeaşi lucrare. 

Pe lângă scenele ritualice, au atras atenţia specialiştilor în mod deosebit dispunerea pe cea de-a treia tăbliţă a trei semne ce reprezintă luna deasupra unor reprezentări de plante. ”Este posibil ca cele trei luni să marcheze trei cicluri ale astrului şi în acest caz avem reprezentarea primăverii relaţionată cu plantele de mici dimensiuni, iar plantele de mari dimensiuni să sugereze vara, timpul culesului”, arată Marco Merlini Gheorghe şi Cornelia Lazarovici.  

 Tăbliţele de la Tărtăria erau amulete şi ”cărţi„ de iniţiere   

După analizarea principalelor simboluri de pe tăbliţele de la Tărtăria, specialiştii au ajuns la concluzia că de fapt acestea erau talismane şi obiecte care erau menite să păstreze cunoştinţe privind executarea unor ritualuri dar şi informaţii privind viaţa agricolă, ciclurile naturii şi legătura cu zeii. Ele au aparţinut unei femei-şaman, o preoteasă a cărei diformitate era considerată un semn divin ce o individualiza în societate. 

Cu ajutorul semnelor de pe tăbliţe, ritualurile erau păstrate din generaţie în generaţie şi amintite celor iniţiaţi. Modul în care se realizau sacrificiile şi de fapt sensul vieţii acelor comunităţi. Milady Tărtăria şi cei asemenea ei erau păstrătorii acelor informaţii. 

”Tăbliţele de la Tărtăria, aşa cum sunt prezentate în analiza noastră, sunt parte a inventarului ce a aparţinut lui Milady Tărtăria. Ele descriu un ritual liturgic. Tăbliţa 1 conţine doar scene ideografice, şi are menirea de a arăta rolul preotesei, emblema ei mitologică. Celelalte două tăbliţe conţin ”ştiinţă” privind ritualurile lunii şi calendarul feminin, semne secrete, natura şi modul de executare al anumitor sacrificii, ca şi ritualuri legate de viaţa comunităţii. 

Cu alte cuvinte, piesele din groapa ritualică, aparţin preotesei iar obiectele descoperite acolo sunt embleme. Tăbliţele au rolul de a păstra şi învăţa ritualuri care trebuie executate“, precizează specialiştii menţionaţi în ”Tărtăria and the sacred tablets”. Cu alte cuvinte nu este vorba de o scriere ci o de reprezentare a unor ritualuri şi a rolului preotesei, ca şi alte informaţii privind înţelepciunea acelor oameni şi viziunea lor asupra lumii. 

Controversele din jurul tăbliţelor

 Descoperirea tăbliţelor de la Tărtăria a aprins imaginaţia amatorilor de senzaţional. Încă din 1961 au existat numeroşi susţinători ai ideei că pe acele artefacte s-a afla cea mai veche scriere din lume. Chiar şi în momentul în care specialiştii au argumentat că este vorba de tăbliţe de tip amuletă cu simboluri magice, care descriu doar ritualuri prin intermediul pictogramelor. Curentul naţionalist generat în perioada comunistă a încercat în mod absurd chiar să stabilească o legătură între tăbliţe şi o posibilă scriere dacică sau chiar cu continuitatea poporului român. 

Tăbliţele de la Tărtăria ridică totodată semne de întrebare şi în privinţa datării. Mai precis ele au fost încadrate cronologic doar pe baza unor analize conexe, dar şi a scheletului alături de care se aflau în groapa ritualică. Datarea cu carbon 14 nu a fost posibilă, pe de o parte din cauza conţinutului mic de carbon, dar şi a unor prelucrări ulterioare în laboratorele arheologice în anii `60. În momentul de faţă datarea cu carbon 14 este imposibilă. Totodată nu există schiţe şi alte imagini ale poziţiei originale ale acestor tăbliţe aşa cum a fost descoperite în săpătură. Nicolae Vlassa, în raportul efectuat, a omis de la publicare piese descoperite în groapă.

adevarul.ro