Faptul ca site-ul RM prezinta aceasta teorie nu inseamna ca o si impartaseste, dar pentru o buna informare asupra unui subiect este bine sa fie puse in discutie diverse puncte de vedere.
Lectura placuta.
În lucrarea „Dacia Preistorică”, Nicolae Desușianu ne prezintă domnia lui Uranus, pe care îl consideră un mare rege al oamenilor care viețuiau în nordul Istrului (Dunării). Densușianu aprecia că Uranus a domnit cu șase milenii înaintea erei noastre. După Densușianu, unii dintre zeii antici au fost, de fapt, oameni cu totul excepționali și, pornind de la faptele de seamă ale acestora, au fost create anumite religii (politeiste).
Istoricul spune că Uranus – „Munteanul” mai era consemnat și sub numele de Pelasgos, fiind primul rege al uriașului neam al pelasgilor. Numele de „valah”, pe care îl purtau strămoșii noștri, provine de la „pelasg” (care însemna „om născut din glia cea neagră”, „om al pământului”). E neverosimil pentru unii, dar englezescul „black” are aceleași origini cu etnonimul „valah” și cu numele… Peninsulei Balcanice. Odinioară exista un singur mare popor în Europa. Și o singură limbă! Abia mai târziu s-au desprins din trunchiul indo-european cele trei ramuri principale: latinii, germanicii și slavii.
De fapt, din pelasgi se trag toate popoarele care vorbesc astăzi limbi „romanice” – francezii, italienii, portughezii, spaniolii și nu numai. Urmași ai pelasgilor au fost și geto-dacii.
Istoricul antic Pausanias afirmă că Pelasg (Uranus, „Munteanul”) a fost și un erou civilizator, care i-a învățat pe oameni să-și construiască locuințe solide și să-și confecționeze haine adecvate, le-a dezvăluit tainele agriculturii și tot el le-a dat legi, pentru a nu mai trăi aidoma fiarelor din codru.
După Apollodor și Hesiod, legendarul Uranus a fost părintele Titanilor. Conform interpretării pe care a dat-o Densușianu vechilor scrieri (fiind un excelent cunoscător de greacă veche și latină), împărăția lui Uranus a fost imensă iar centrul acesteia s-ar fi aflat în spațiul carpato-danubian. Imperiul Pelasg acoperea teritoriile Peninsulei Balcanice, ale Sciției și ale Germaniei. Legendarul monarh de acum șase milenii ar fi stăpânit chiar și Egiptul, în opinia lui Densușianu.
Nonconformistul dar rigurosul istoric (care, în scrierile sale, făcea trimiteri la sursele documentare după aproape fiecare afirmație) oferă explicația că, în străvechime, triburile de păstori pelasgi au migrat către miazăzi și au ajuns până în ținuturile de miazănoapte ale Africii.
Ajunși, apoi, în Egipt și fiind un neam războinic, pelasgii s-ar fi statornicit acolo ca stăpâni. Au ridicat așezări și au creat un stat puternic. Preoții egipteni spuneau că faraonii, regii din vechime ai Egiptului, aparțineau neamului Piromi. Herodot afirma că „Piromi” însemna „om onest” sau „om generos”.
De la Pi-Romi sau Pi-Rami ar proveni și denumirea de piramidă. Piramidele, ca vechi monumente destinate odihnei veșnice a regilor Egiptului, erau numite „Haram” de către populațiile arabe. Acest nume provine de la Arimii care locuiau în partea de miazănoapte a Traciei. Adică de la strămoșii noștri.
După Densușianu, piramidele sunt forme evoluate de construcții, care își au originile în movilele funerare pe care obișnuiau să le construiască pelasgii, pentru căpeteniile lor trecute la cele veșnice (și zeificate, deseori).
Descendenții pelasgilor din Egipt sunt, în opinia lui Densușianu, actualii „felahi”. Există o asemănare cu numele de „valahi”, ce-i drept. După „Wikipedia”, felahii reprezintă actualmente circa 60% din populația Egiptului. Ei duc o viață modestă, în locuințele lor tradiționale, continuând să perpetueze obiceiuri și tradiții asemănătoare cu ale vechilor egipteni.
Istoria lucrează cu ipoteze. Iar ipotezele sunt fascinante, uneori, nu-i așa? Dacă această variantă propusă de Densușianu (și care, fără îndoială, este greu de digerat pentru mulți) are acoperire în realitate, rămâne ca viitorul să ne spună, poate, la un moment dat…