Pereții peșterii sunt formați dintr-un calcar datând din Mezozoic, epocă ce a debutat acum 250 milioane de ani și s-a sfârșit acum 65 de milioane de ani, odată cu dispariția dinozaurilor nonavieni și a unor gigantice reptile marine. Ceea ce vedem astăzi la Peștera Muierii este un efect al modelării calcarului de către apele subpământene. Responsabil de formarea Peșterii Muierilor este râul Galbenul, care odinioară își urma calea prin alte făgașe, unele subterane.
Cum este corect, Peștera Muierii sau Peștera Muierilor? Se folosesc ambele variante! Mai potrivit ar fi, totuși, Peștera Muierilor, dacă ținem seama de originea istorică a numelui. Acest lung tunel natural existent în comuna Baia de Fier (Gorj) era folosit cu secole în urmă ca adăpost, de către femei, copii și bătrâni, atunci când dădeau iama-n țară năvălitorii. Năvălitori turci, tătari, cumani, huni sau ce nume mai purtau. Că de cotropitori poporul nostru n-a dus lipsă nicicând!
Este mai nimerit, deci, ca numele peșterii să fie un plural, fiind întotdeauna mai multe femei ce se adăposteau acolo, la vremuri de cumpănă pentru țară. O salvare o găseau acolo, se pare, și femeile care nu puteau procrea. Într-o regiune a peșterii a fost găsit un text în limba latină datând din perioada ocupației romane, mai exact din secolul II e.n. Textul fusese scris pe o plăcuță de argilă de către o femeie de neam nobil care implora mila unui zeu misterios pentru a scăpa de infertilitate. La fața locului au fost descoperite și câteva bijuterii din vechime, pe care, foarte probabil, femeile le lăsau acolo cu intenția de a îndupleca zeitatea locului să înlăture cauzele ce le împiedicau să devină mame.
Culoarele peșterii au fost cutreierate și de către oamenii de acum treizeci de milenii, dovada fiind un craniu uman care are aproximativ această vârstă, stabilită cu ajutorul radiocarbonului (C-14). Chiar dacă provine dintr-o epocă îndepărtată (cu mai mult de 30.000 de ani în urmă), respectivul craniu, ce a aparținut unei femei, indică faptul că oamenii din acele vremuri se asemănau destul de bine cu noi, cei de azi. Deși prezenta și unele trăsături cam robuste după standardele de azi, femeia în cauză avea o frunte înaltă, maxilare relativ mici iar regiunea supraorbitală nu era proeminentă, ca la oamenii de Neanderthal.
Printre cele mai spectaculoase elemente carstice ale Peșterii Muierilor se numără Amvonul, Sala Altarului, Vălul Muierii, Candelabrul Mare, Cascadele Împietrite. În peșteră au fost găsite și schelete aparținând unor diferite specii de animale, dintre care unele nu mai există demult în fauna autohtonă, cum ar fi… leii și hienele. Sunt prezente și schelete de urși de cavernă, alături de oase care-au aparținut unor mistreți și capre sălbatice. La momentul găsirii lor, rămășițele unor urși de cavernă erau deja pietrificate.
Peștera are câțiva kilometri în lungime, însă doar o parte este deschisă pentru vizitatori. Dintre peșterile existente pe teritoriul țării noastre, Peștera Muierilor a fost cea dintâi în care a fost introdus iluminatul electric, lucru care s-a petrecut în anii ′50. Este de așteptat ca, în timp, să fie deschise accesului public și alte zone ale peșterii. Pentru că acolo, la Peștera Muierilor, sunt multe de văzut. Și, probabil, încă multe alte lucruri uimitoare de descoperit!