În mitologia traco-dacă găsim zeități mai puțin cunoscute astăzi, dar care, în perioada antică se bucurau de un cult răspândit pe mai tot teritoriul trac, dar și dincolo de acesta.
De pildă, dacă despre Zamolxis sau Gebeleizis există destule informații ce ne-au parvenit de la autorii antici, mai puțin cunoscută celor ce viețuiesc astăzi pe pământurile ocupate cu milenii în urmă de strămoșii traci este zeița Kotys (latină Cotys, greacă Κοτυς).
Cultul zeiței Kotys este atestat de câțiva autori antici, atât latini, cât și greci, dintre care îi putem aminti pe Verigiliu, Horațiu, Strabon și Eschil, aceștia referindu-se la ea atribuindu-i caracteristici specifice unei zeițe a fertilității. Cultul său s-a bucurat de o largă răspândire, nu doar pe teritoriul trac, așa cum am precizat mai sus, el fiind atestat de izvoare la Atena și Corint, dar și în Pensinula Italică și Sicilia. edoni
Urme ale cultului său se găsesc și la Epidaurus, potrivit lui Pausanias, care, în Descrierea Greciei, amintește cum un senator roman, Antoninos, a restaturat un porticul al sanctuarului dedicat lui Asclepios, localizat în acest oraș, numind-ul Porticulul lui Kotys.
Kotys era adorată cu precădere de către edonieni, un neam tracic care stăpânea, în antichitate, spațiul dintre râurile Nestus (de la sud de Sofia, Bulgaria de astăzi) și Strymon, în regiunea cunoscută pe atunci sub numele de Mygdonia, până în jurul muntelui Pangaeus, regiune aflată în proximitatea Peninsulei Halkidiki, și incluzând regiunea din jurul orașului Salonic, înainte de dezvoltarea regatului macedonean.
Elemente de ritual
Strabon descrie cultul zeiței Kotys ca fiind asemănător cu cel al zeiței Bendis. Referindu-se la ritualul practicat de edonieni atunci când o celebrau pe Kotys, georgaful grec povestește că aceștia foloseau niște instrumente muzicale care scoteau sunete ciudate, care semănau cu zgomotul tunetelor. Strabon adaugă că această practică seamănă cu una întâlnită în cazul unor ritualuri de venerare a lui Dionisos.
La Atena, cultul lui Kotys era îngrijit de preoți ce purtau numele de “baptai”, preoți care îi botezau pe cei care prezenți la sărbătorile zeiței purificându-le sufletele. Se spune că aceștia rosteau, în fața celor prezenți, cuvintele :” alung răul, găsesc binele”.
În spațiul edonienilor, zeița avea un festival dedicat ei, care purta numele de Cotyttia și care, așa cum amintesc izvoarele, se desfaura în zone de relief înalte, noaptea, având un caracter orgiastic, element care ar atesta atributele de zeița a fertilității acordate lui Kotys. La origine, se pare că festivalul ar fi fost inspirat din povestea răpirii Persefonei, ulterior răspândindu-se, din spațiul edonian, la Atena, Corint, în insula Chios, precum și în Sicilia.