Misterele matritei dacice de la Sarmizegetusa

Nu uitati sa distribuiti materialele care va plac, contribuiti astfel la mentinerea in viata a acestui site. Va multumim !
Matriţa de la Sarmizegetusa Regia, considerată printre cele mai valoroase piese arheologice descoperite în ultimele decenii în România, ascunde enigme care până în prezent nu au putut fi descifrate. Unele dintre ele sunt legate de prezenţa animalelor fabuloase încrustate în artefactul antic din bronz: grifoni cu capete de lup şi cozi de leu, înfăţişări extrem de rare în arta popoarelor din Antichitate.

 Veche de două milenii, matriţa din bronz descoperită la Sarmizegetusa Regia în vara anului 2013 continuă să stârnească numeroase controverse. Piesa antică din bronz, cu o greutate de peste opt kilograme, a fost cercetată timp de doi ani, însă unele dintre enigmele ei nu au fost desluşite. 

Scenele de luptă între animale, reale şi fabuloase, au dat naştere mai multor interpretări. Dintre fiinţele fabuloase ilustrate se remarcă grifonii, reprezentaţi în 14 ipostaze, unele, cum sunt medalioanele cu grifoni – lupi sau „lupi înaripaţi”, rar întâlnite. 

„Animalul fabulos reprezentat în aceste compoziţii circulare este unul extrem de rar întâlnit în iconografie: o siluetă de lup dotat cu aripi şi cu o coadă de leu. Identificarea cu un „lup înaripat” se referă la o imagine asemănătoare aflată pe o placă ornamentală ilustrând sitilul policrom, descoperită tot în spaţiul nord – pontic. Foarte probabil că este vorba de o insolită morfologie hibridă, specifică imaginarului stepelor. Poziţia contorsionată este una specifică în primul rând artei stepelor. Corpul animalului, redat din profil, formează un „S”, capul său fiind întors înapoi. Aripile recurbate sunt subdimensionate, însă suficient de vizibile pentru a sublinia apartenenţa patrupedului la universul fabulos”, este explicaţia unor reprezentări a grifonilor – lupi, dată de autorii volumului „Matriţa de bronz de la Sarmizegetusa Regia”, coordonat de Gelu A. Florea (Editura Mega, Cluj-Napoca, 2015).



 Grifonii - lupi 

Potrivit cercetătorilor, grifonul este o creatură fabuloasă, născută în imaginarul oriental încă din mileniul IV înainte de Hristos, el reprezentând un motiv frecvent în artele decorative antice. Pe matriţă se află trei tipuri de grifoni: grifonul-vultur, grifonul-leu şi grifonul-lup. Dacă primele două tipuri se găsesc pe un spaţiu larg, grifonul-lup este specific spaţiului nord-pontic. „Tema luptei dintre grifoni şi alte animale are o lungă istorie iconografică, cu rădăcini mitologice profunde. Aceste creaturi fabuloase, asociate cu aurul pe care-l păzesc cu ferocitate, au fost imaginate ca nişte prădători. În arta nord-pontică, numită şi greco – scitică, abundă asemenea reprezentări în care vieţuitoare ierbivore sunt atacate şi sfăşiate de gifoni”, informează autorii .

 Bestiarul matriţei 

Alături de grifoni, bestiarul real reprezentat pe piesă este bogat şi divers. Sunt înfăţişaţi lei, tigrii, leoparzi, rinoceri, hipopotami, urşi, mistreţi, lupi, tauri, zimbri, câini, cerbi, cai, ţapi, antilope, iepuri. Tema scenelor reprezentate pe matriţă, lupta dintre animale, este foarte veche şi răspândită pe spaţii culturale vaste. Ea este redată cu o grijă deosebită. „Fără a putea identifica un epicentru original din care să fie răspândită în etape succesiv este notabilă perenitatea şi frecvenţa cu care apare în arta stepelor, în general în spaţiul artelor decorative orientale”.

 Apariţiile rinocerului şi hipopotamului sunt surprinzătoare, deoarece imaginile acestora au fost rare în Antichitate, susţin specialiştii care au cercetat artefactul. „Pe matriţa de la Sarmizegetusa Regia sunt ilustrate motive specifice pentru două arii cultural-artistice aflate în relaţii una cu cealaltă, dar cu identităţi artistice reconoscibile. Pe de-o parte este vorba de lumea romană cu toate nuanţele ei cultural artistice şi tradiţiile regionale, contopite într-un „stil internaţional” răspândit pe spaţii largi şi, de cealalptă parte, lumea nord-pontică în care au fuzionat, încă din epoca greco-scitică stilul animalier atât de drag războinicilor nomazi şi limbajul artistic mediteranean”, 

Cele opt feţe ale matriţei Pe prima faţă a matriţei sunt vizibile 25 de reprezentări zoomorfe, cele mai multe dintre ele fiind măşti de leu. Animalele sunt redate cu acurateţe. Pe a doua faţă a matriţei sunt reprezentate nouă animale: în centru se află masca de leu, iar în jurul său sunt distribuite patru perechi de animale aflate în luptă: leu – urs, ţap – grifon, leopard – taur, tigru mistreţ. Cele şase feţe laterale ale matriţei prezintă scene de lupte între animale.

 Astfel, prima faţă laterală înfăţişează, în prima secvenţă superioară. un levrier în timp ce se năpusteşte asupra unui ogar. În cea de-a doua secvenţă sunt înfăţişaţi un tigru şi un leu care devorează un cal, iar ultima secvenţă este ilustrat un leu luptându-se cu un urs. Panoul central reprezintă o luptă dintre dintre doi grifoni - vulturi şi un ierbivor. 

Pe faţa a doua laterală apar, în partea superioară, un leu în salt, un taur şi un elefant şi un tigru şi un mistreţ, iar pe panoul central un hipopotam atacat de doi grifoni – leu. Faţa a treia laterală înfăţişează, în partea superioară, un lup aflat în asalt, un rinocer atacat de un zimbru şi un leopard. Panoul central reprezintă un elefant african care ucide prin strangulare cu trompa un taur. Faţa a patra laterală prezintă în registrul superior un taur în galop, apoi doi lei care atacă un urs şi o antilopă. Panoul central reprezintă un cal care este atacat de un leu şi de un tigru.

 Faţa a cincea laterală arată în registrul superior o felină în alergare, apoi doi grifoni - vultur care sfâşie un cerb şi un leu, iar pe panoul central este ilustrat un rinocer atacat din spate de un leopard şi şarjat frontal de un zimbru. 

În cea de-a şasea faţă laterală sunt reprezentaţi doi lei ucigând un taur. 



Descoperirea din Sarmizegetusa Regia

 Matriţa meşterului orfevrier, veche de două milenii, potrivit arheologilor, a fost descoperită întâmplător în situl fostei capitale dacice Sarmizegetusa Regia. În timpul unei furtuni din noaptea de Sânziene, în iunie 2013, vântul a rupt un fag vechi de peste două secole, iar în cădere trunchiul a antrenat un alt copac pe care l-a smuls din rădăcini. În groapa creată de sub rădăcina fagului doborât, a fost descoperită piesa unică din bronz. „Ridicând-o tremurând, sub privirile uluite ale copiilor ce mă însoţeau, am simţit că a venit vremea să înţeleg că nu am trăit degeaba pe pământ, că pe lângă un copil făcut, pe langă o carte citită şi pe lângă un pom sădit am mai făcut şi altceva. Ceva pentru care, acum, Dumnezeu mă răsplătea. Un dar de la Dumnezeu, pentru cei 20 de ani bătuţi pe muchie în care Sarmizegetusa mi-a ocupat întreg sufletul, mi-a mâncat sănătatea, mi-a fermecat mintea, mi-a dat tot ce poate primi un om mai de preţ,  într-o viaţă întreagă”, relata Vladimir Brilinsky, administratorul sitului UNESCO şi omul care a participat la descoperirea din Sarmizegetusa Regia. 

Cum a fost folosită 

Matriţa antică este o piesă masivă, de circa opt kilograme, cu opt feţe, dintre care cele două principale de formă hexagonală, iar celelalte rectangulare. Istoricii care s-au ocupat de cercetarea ei susţin că o asemenea piesă era destul de costisitoare, astfel că întreaga ei suprafaţă era utilizată. „În cazul matriţei din Sarmizegetusa Regia forma şi dimensiunile părţilor ei active şi detaliile decorului realizat intaglio sunt indicii aproximative ale tipurilor de obiecte care puteau fi produse prin intermediul ei: bijuterii, accesorii pentru diverse piese de echipament militar şi de costum, medalioane şi alte piese decorative ataşate unor mobile, casete, vase metalice sau alte materiale”

 Misterul prezenţei în Sarmizegetusa Regia

 Potrivit istoricului Gelu Florea, prezenţa matriţei în capitala Regatului Dac reprezintă o dovadă în plus a conectării acestui spaţiu cultural la fluxul artistic şi tehnologic de foarte bună calitate din antichitate. „Susceptibilă a fi funcţionat în Sarmizegetusa Regia, cel puţin în preajma răboaielor daco-romane, matriţa de bronz ne oferă o imagine nesperată a unor piese care fie nu au fost găsite încă, fie s-au pierdut din cauza urmărilor ostilităţilor”.



 Nu este exclus ca matriţa să fi fost produsă în Sarmizegetusa Regia, susţin istoricii, însă cel mai probabil ea provine din import. „Unealta de bronz a putut ajunge în capitala Regatului dacic o dată cu meşterul căruia îi aparţinea, în câteva circumstanţe: captură de război (sunt cunoscute raidurile dacice din a doua jumătate a secolului I d. Hr. în Imperiu) sau, pur şi simplu, prin atragerea meşterului orfevrier spre un centru prosper şi dispus să investească în arta pe care el o practica"

Una dintre perioadele favorabile a fost intervalul în care a funcţionat regimul relaţiilor privilegiate între Regatul dacic şi Imperiu ca o consecinţă a păcii încheiate de Domiian, care „...fără întârziere dădu lui Decebal nu numai însemnate sume de bani, dar şi meşteri pricepuţi la felurite lucrări folositoare în timp de pace şi de război” Casius Dio)”. Din luna iunie 2013 şi până în vara anului 2015, când a fost expusă în premieră, la Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane din Deva, matriţa a fost prelucrată ştiinţific de către colectivul de cercetare al şantierului arheologic de la Sarmizegetusa Regia.

adevarul.ro
Share on Google Plus

About Omae Bazooka