Cine a fost Narghita

Nu uitati sa distribuiti materialele care va plac, contribuiti astfel la mentinerea in viata a acestui site. Va multumim !
Maria Amarghioalei (n. 14 ianuarie 1939, Pufești, jud. Vrancea - d. 26 februarie 2013, București) mai bine cunoscută prin numele de scenă Naarghita (scris și Narghita), a fost o cântăreață și dansatoare română. Iubitoare a muzicii și a coregrafiilor din filmele indiene, interpreta s-a specializat pe acest repertoriu și a atins performanțe remarcabile, cunoscute și apreciate atât în patria ei, cât și în lume.

Naarghita era supranumită „Cenușăreasa din Vrancea”.

Nu a avut niciodată pensie sau un venit constant, pentru că, în vremea când ţinea concerte şi lansa albume, din care câştiga zeci de mii de lei, nu încheia contracte din care să plătească taxe sau impozite. Detaliile ultimilor ani terni ai vieţii ei strălucitoare le-a mărturisit anul trecut, într-un interviu la emisiunea "Happy Hour", când a şi cântat în public pentru ultima oară.

Indira Gandhi a văzut-o în România şi a chemat-o în India

Dar cine a fost Naarghita? Mulţi dintre cei care n-au văzut-o decât pe coperţile discurilor de vinilin nici n-au ştiut că artista este româncă. Maria Amarghioalei, aşa se numea ea, a fost pasionată de muzica indiană pe care a interpretat-o cu atâta fidelitate în anii tinereţii sale, încât a stârnit admiraţia unor personalităţi ale Indiei. Printre ele s-au numărat Indira Gandhi, fostul premier al Indiei, şi actorul Raj Kapoor, interpret al rolurilor principale din mai multe filme aflate atunci în vogă.

Primul ministru al Indiei, Indira Gandhi, a vizitat România în 1967 şi a văzut-o pe Naarghita într-un spectacol. Indira Gandhi a fost atât de impresionată, încât a invitat-o pe româncă în India. Şase luni mai târziu, cu acordul primului-ministru român de la acea vreme, Ion Gheorghe Maurer, care asistase la discuţia amicală dintre omologul său indian şi artista română, Naarghita a fost primită cu entuziasm la New Delhi şi a stat acolo jumătate de an, pe cheltuiala guvernului indian.



Cu această ocazie l-a cunoscut pe idolul ei, actorul Raj Kapoor, din filmele căruia ea deja interpreta celebrele refrenuri indiene. Presa acelor vremi a speculat că între ei a fost o frumoasă poveste de dragoste care i-a marcat viaţa româncei. Naarghita a cântat muzica multor filme: "Vagabondul", "Prietenii mei, elefanţii", "Articolul 420" şi mai târziu "Lanţul amintirilor".

Avea 17 ani când a văzut "Vagabondul". De 50 de ori

Supranumită şi "Cenuşăreasa din Vrancea", cântăreaţa a ajuns să interpreteze muzică indiană încă din anii '50, când abia se angajase ca figurantă la Teatrul de revistă "Constantin Tănase" din Bucureşti. În 1956 avea 17 ani şi a văzut filmul "Vagabondul", în regia şi interpretarea lui Raj Kapoor, şi i-a plăcut atât de mult, încât s-a mai dus de încă 49 de ori să-l vadă. A înregistrat melodiile cu un magnetofon pe care l-a luat în sala de cinema şi a învăţat melodiile după ureche, pronunţând cuvintele aşa cum se auzeau.

Un an mai târziu, a primit un rol de solistă în spectacolul "O seară la estradă", în care a interpretat melodia "Ciand" (n.r., în româneşte "Luna") din "Vagabondul". Publicul a aplaudat-o entuziast, ceea ce a determinat-o să afle mai multe despre India şi cultura ei.

Cu ajutorul unui profesor de la Universitatea din Bucureşti, Maria Amarghioalei a învăţat timp de patru ani limba hindi, prin corespondenţă cu Centrul Hindi. Profesorul a ajutat-o şi cu un sari (piesă de îmbrăcăminte pentru indience), partituri şi înregistrări ale melodiilor din filmele indiene.

Numele ales - Naarghita - este mai degrabă un joc de cuvinte în limba hindi şi poate însemna „cântul spiritului etern” sau „cântecul tulpinii de lotus”. Când Romeo Vanica, muzician care făcea parte în anii '60 din trupa Mondial, a întrebat-o de unde îi vine numele, ea a răspuns în glumă „Există Harghita, există Marghita, m-am gândit să existe și Narghita".

Citeste si : Prima femeie pilot din Romania

5.000 de lei concertul la sala de sport, 10.000 - la stadion

Începând cu anul 1959 şi până în 1987 a imprimat 12 discuri, iată câteva: Melodii din filme indiene (1974), Melodii din filme (1987), Cîntece indiene de dragoste (1987), după care a intrat într-un con de umbră. A mai scos un disc în 1991, Indian light-classical songs.

Anii '70 - '80 au fost anii ei de glorie. Avea concerte în toată ţara şi în lume, câte două pe zi, şi câştiga mulţi bani. În vara lui 2012, la 73 de ani, Naarghita a povestit la emisiunea Happy Hour că nu e adevărat că a fost milionară în dolari, dar a mărturisit care era nivelul câştigurilor ei:

"Oficial luam pe un spectacol atunci 200 de lei. Neoficial, toate concertele mele, recitaluri integrale, 2.500 de lei într-o sală obişnuită şi 5.000 de lei, o sală de sport. Pe stadion luam 10.000 de lei. Umpleam stadioane pe zi". Şi-a cumpărat o maşină americană de colecţie, de 70.000 de dolari, un Ford Thunderbird, cu 480 de cai putere, în care nu s-a urcat niciodată. A abandonat-o fără să o vândă.

Şi-a renovat şi mobilat un apartament în Dorobanţi în stilul Ludovic, şi-a cumpărat oglinzi imense de cristal şi a achiziţionat 3.000 de sari-uri pe care mama ei le broda cu migală. Toate deplasările, susţinea ea, şi le plătea singură, dacă era nevoie, stătea o lună la un hotel unde camera costa câteva mii de dolari. "Am investit în mine şi în cariera mea", a justificat ea banii pe care i-a cheluit.

A ajuns să trăiască din 40 de lei pe lună

S-a retras la sfârşitul anilor '80 într-un fel misterios, a dispărut pur şi simplu din viaţa publică. Mai târziu a povestit că n-a mai suportat moartea câtorva persoane foarte dragi. Printre ele, le-a enumerat pe mama ei, fratele ei, Indira Gandhi şi Raj Kapoor. Povestea că a plâns atât de mult încât nu mai putea concerta şi a început să nu mai vadă. Aşa a ajuns să poarte ochelarii rupţi ai mamei ei, cu lentilele lipite cu scotch şi agrafă.

Rămasă fără venituri, Naarghita a început să vândă. Şi a vândut totul, mai pe nimic: apartamentul, oglinzile, candelabrele, mobila, partiturile, dar şi-a păstrat sari-urile. Spre finalul vieţii a ajuns să trăiască din 40 de lei pe lună, care, spune ea, îi ajungeau, pentru că nu avea nevoie de medicamente şi se mulţumea cu puţin.

"Nu-mi pare rău că nu am pus nimic deoparte. Nu sunt o femeie materialistă, sunt doar idealistă", spunea ea la 73 de ani, o femeie încă frumoasă, care ştia să poarte cu graţie un sari asortat cu bijuteriile specifice indiene.

Au rămas înregistrările ei, ale Naarghitei, pe care le mai găsim pe internet şi într-un colţ prăfuit din biblioteca părinţilor, când facem curat printre lucrurile vechi. "Mama, cine e indianca asta frumoasă cu aluniţă pe frunte?"

Artista a murit singură în garsoniera unde locuia cu chirie în Bucureşti şi a fost găsită in noaptea de 26 februarie 2013, de nepoata ei, care a spart uşa după ce nu mai primise niciun semn de la ea.  Avea 73 de ani .